TRANZIÉNȚĂ s. f. 1. caracterul a ceea ce este tranzient; efemeritate. 2. devenire continuă a realității, care impune o permanentă modificare a relațiilor omului cu realitatea înconjurătoare, o adaptare a acestor relații și a omului la noile condiții. (< engl. transience) Vezi definitia »

HEMOLIZÍNĂ s. f. anticorp, toxină cu acțiune hemolitică. (< fr. hémolysine) Vezi definitia »

ANEXÍTĂ s.f. Inflamație a ovarelor și a trompei uterine; salpingoovarită. [< fr. annexite]. Vezi definitia »

DROSOFÍLĂ s.f. Insectă dipteră, ale cărei larve trăiesc pe materii de fermentație. [< fr. drosophile, cf. gr. drosos – rouă, philos – iubitor]. Vezi definitia »

mutră plouată expr. 1. mahmur; indispus. 2. trist, necăjit. Vezi definitia »