Definita cuvantului sfeclă
sféclă (-le), s. f. – Nap (Beta vulgaris). Mgr. σεῦϰλον, probabil prin intermediul sl. sveklŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 382; Vasmer, Gr., 139; Conev 48), cf. slov., ceh. svekla, rus. cvelklja, mag. czékla, ngr. σφέϰλι. – Der. sfecli, vb. (a o păți, a se speria, a fi surprins) pare a fi cuvînt de origine diferită, confundat cu sfeclă (după Cihac, II, 337 în loc de *sfetli, din sl. svĕtliti „a luci”, care nu se explică semantic, der. din sfeclă › „a deveni roșu ca sfecla”, general admisă, nu este probabilă, căci a înroși nu este semn caracteristic al fricii).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfeclă
năsădeálă s.f. 1. (pop.) snopi de cereale desfăcuți și împrăștiați pe arie pentru a fi treierați; năsadă. 2. băteală (la țesătură). 3. numele unei boli la animale; umflătură. Vezi definitia »
PELÁDĂ, pelade, s. f. Boală de piele care se manifestă prin căderea părului de pe cap pe anumite porțiuni (rotunjite). – Din fr. pelade. Vezi definitia »
ENCLÍZĂ s. f. așezare a unui cuvânt, a unei silabe sau a unui element neaccentuat în poziție enclitică; postpunere. (< fr. enclise, germ. Enklise, gr. enklisis, înclinație) Vezi definitia »
órdă, órde, s.f. (reg., înv.) hoardă. Vezi definitia »
LIMBÁRIȚĂ, limbarițe, s. f. 1. Plantă cu tulpina dreaptă, ramificată, cu flori mici, albe sau trandafirii, care crește prin locuri umede (Alisma plantago-aquatica). 2. Fig. (Fam.) Tendință, înclinație de a vorbi mult (și fără rost), de a flecări, de a trăncăni. – limbă + suf. -ariță. Vezi definitia »