Definita cuvantului sfii
sfií (-iésc, -ít), vb. refl. – 1. A fi jenat, a se intimida, a se teme. – 2. A se rușina, a se zăpăci. – Var. Mold. sîi, sii și der. Sl. svĕniti sę, svĕnją sę (Tiktin; Candrea), cf. bg. svenjă se. – Der. sfială, s. f. (timiditate, teamă, rușine); sfiicios (var. sfielnic, sfieț), adj. (timid, retras, rușinos); sfiiciune, s. f. (timiditate); sființă, s. f. (înv., timiditate); sfiicios, adj. (timid).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfii
nămesténii s.f. pl. (reg.) întâmplări, istorii. Vezi definitia »
CONFÍNII s. n. pl. limite, granițe ale unei țări. (< lat. confines, fr. confins) Vezi definitia »
intregii familii Vezi definitia »
ii sar in cap Vezi definitia »
PARINTII INUI SINGUR COPIL Vezi definitia »