Definita cuvantului sfincter
sfinctér (-re), s. n. – Ornament ecleziastic, tunică ajustată a dirijorillor de cor. Gr. σφιγϰτήρ (sec. XIX). Este dubletul lui sfincter, s. n. (mușchi inelar), prin intermediul fr. sphincter.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfincter
URETÉR s.n. Fiecare dintre cele două canale care leagă rinichii cu vezica urinară. [< fr. uretère, cf. gr. oureter]. Vezi definitia »
PERUCHIÉR, -Ă s. m. f. cel care confecționează peruci. (< fr. perruquier) Vezi definitia »
SPORIFÉR, -Ă adj. care poartă spori sau sporangi. (< fr. sporifère) Vezi definitia »
SÚBER s. n. țesut vegetal din celule moarte, constituentul principal al scoarței; plută. (< fr., lat. suber) Vezi definitia »
-STÉR2 elem. „volum”. (< fr. -stère, cf. gr. stereos) Vezi definitia »