Definita cuvantului sfîrnar
sfîrnár (-ri), s. m. – Comerciant. – Var. sfirnariu. Origine necunoscută. Legătura cu lat. fenerarius (Giuglea, Dacor., VI, 1551; REW 3241; cf. în contra Rosetti, I, 161), nu pare probabilă; explicație pornind de la sfîrlă nu este clară. Ar putea avea o legătură cu sl. (bg.) svarati „a amăgi”, căci se folosește în general cu nuanța de „negustor fără scrupule”. – Der. sfîrnărie, s. f. (comerț, negoț). Mai ales în Trans.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sfîrnar
richiár, richiári, s.m. (înv.) 1. ofițer superior din suita împăratului. 2. nume dat puterii turcești. Vezi definitia »
ANTISOLÁR, -Ă adj. care apără împotriva soarelui. (< fr. antisolaire) Vezi definitia »
colecționár (colecționári), s. m. – 1. Persoană care colecționează obiecte. – 2. (Arg.) Hoț, pungaș. De la colecționa ‹ fr. collectionner. Al doilea sens este o interpretare ironică a primului și totodată o încrucișare cu (tribunal) corecțional. Vezi definitia »
EPISTOLÁR, -Ă, epistolari, -e, adj., s. n. 1. Adj. Privitor la modul, la arta de a scrie scrisori; scris, compus în formă de scrisoare. 2. S. n. Colecție de scrisori (publicate). – Din fr. épistolaire, lat. epistolaris. Vezi definitia »
GEOSTAȚIONÁR, -Ă adj. (Despre sateliți artificiali) Care se rotește odată cu Pământul. [< geo- + staționar]. Vezi definitia »