Definita cuvantului sgaibă
sgáibă (-be), s. f. – 1. Rană, rosătură, bubă superficială. – 2. Crustă, coajă. – 3. Demon, termen de ocară. – Var. mr. zǵaibă. Lat. scăbia, de la scăbĕre „a se freca” (Cipariu, Elem., 72; Densusianu, Hlr., 133; Pușcariu 1936; REW 7634; cf. în contra Graur, BL, V, 113), cf. alb. zgebë „rîie” (Philippide, II, 653), it. scabbia „rîie”. Proveniența în rom. pornind de la alb. (Weigand, Jb., XIX, 144) pare o ipoteză inutilă, ca și sursa anterioară indoeurop. (Lahovary 327). Pentru formă, cf. habeat › aibă. Etimonul lat. nu a fost acceptat din cauza dificultății semantice, dacă se pornește de la sensul de „rîie”, propriu lui scabies; dar este de presupus că cuvîntul lat. conservat și sensul său etimologic, de „mîncărime, lucru care provoacă scărpinatul”, care este cel al cuvîntului rom. – Der. sgăibos, adj. (ulceros).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sgaibă
CESTODÓZĂ s. f. infestație produsă de cestode. (< fr. cestodose) Vezi definitia »
OPULÉNȚĂ s.f. (Liv.) Bogăție, îmbelșugare, belșug. [< fr. opulence, lat. opulentia]. Vezi definitia »
SUPRATÁXĂ, suprataxe, s. f. Taxă suplimentară adăugată altei taxe fixate anterior. – Supra- + taxă (după fr. surtaxe). Vezi definitia »
știrbeálă, știrbéli, s.f. (reg.) 1. știrbitură (loc gol între dinți). 2. loc unde marginea unui obiect este ruptă; ciublitură. Vezi definitia »
PINÁSĂ s. f. 1. mică navă cu vele din sec. XIII-XVIII, lungă și ușoară, foarte rapidă, pentru patrulare și escortarea navelor comerciale. 2. ambarcație cu fundul plat pentru pescuitul litoral. (< fr. pinasse) Vezi definitia »