Definita cuvantului sgîț
sgîț- – Rădăcină expresivă care pare să indice ideea de vivacitate sau de agitație. Creație spontană, cf. hîț, bîț, fîț. – Der. sgîtie, s. f. (poreclă pentru fete zglobii) probabil cuvînt identic cu sgatie, s. f. (șarpe), a cărui formă pare greșită și pe care Geheeb 37 o leagă în mod eronat cu sl. gadŭ „animal”); sgîlț(a), interj. (imită mișcarea de clătinare); sgîlțîi (var. zgîlțîi, sgîțîi, sgî(l)țîna, sgî(l)țîni), vb. (a scutura, a zgudui), a cărui legătură cu sl. klŭcati „a palpita” sau bg. skălčištjam (Conev 60) este improbabilă; sgîlțîială (var. sgîlțîitură, sgîlțînătură), s. f. (scuturătură, clătinare).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sgîț
antiglónț (-ti-glonț) adj. invar. Vezi definitia »
TRANDAFIRÚȚ, trandafiruți, s. m. (Pop.) Trandafiraș. – Trandafir + suf. -uț. Vezi definitia »
micurúț, -ă, micurúți, -țe, adj. (reg.) micuț. Vezi definitia »
SPARGHÉȚ, sparghețuri, s. n. Construcție în formă de pinten care servește la apărarea picioarelor unui pod de bușteni de sloiurile aduse de apă etc. – Sparge + gheață (după fr. brise-glace). Vezi definitia »
AGNÉȚ, agnețe, s. n. (Bis.) Partea pe care preotul o scoate din prescură sau din pâine pentru săvârșirea împărtășaniei. – Slav (v. sl. agnĭcĭ). Vezi definitia »