AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – După fr. autorisation. Vezi definitia »

INCRUSTÁȚIE s. f. 1. ornament care este aplicat pe suprafața unui obiect. 2. strat depus în anumite condiții pe suprafața unor corpuri. (< fr. incrustation, lat. incrustatio) Vezi definitia »

EVOLÚȚIE s. f. 1. formă de dezvoltare care presupune acumulări cantitative treptate, obiective și subiective, în viața socială și care pot duce la schimbări radicale, calitative, la revoluție. ♦ teoria ~ i emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. 2. dezvoltare în timp a unui fenomen sau proces, a unui eveniment, a unei ființe etc. 3. desfășurare, curs. 4. mișcare largă (circulară); mișcare de ansamblu executată de o trupă, de o navă, un avion etc. (< fr. évolution, lat. evolutio) Vezi definitia »

TASIKINEZÍE s.f. v. tasichinezie. [DEX'98] Vezi definitia »

RECLAMÁȚIE s. f. petiție, protest, plângere împotriva unui abuz etc. (< fr. réclamation) Vezi definitia »