ACRÓNIC, -Ă adj. Fără legătură cu timpul, atemporal. [Cf. gr. achronos]. Vezi definitia »

PROTÓNIC¹, -Ă, protonici, -ce, adj. (Despre sunete și silabe) Care se găsește înaintea silabei accentuate. – Din fr. protonique. Vezi definitia »

APIRÉTIC, -Ă adj. afebril. (< fr. apyrétique) Vezi definitia »

ACÚSTIC, -Ă, acustici, -ce, adj., s. f. I. Adj. Care emite, transmite sau recepționează sunete, care aparține acusticii (II 1), privitor la acustică. ◊ Nervi acustici = a opta pereche de nervi cranieni. Tub acustic = tub lung care servește la transmiterea vocii pe nave, în puțuri minere etc. Cornet acustic = dispozitiv cu ajutorul căruia se recepționează sunete și se înlesnește perceperea lor. II. S. f. 1. Parte a fizicii care se ocupă cu studiul producerii, propagării și recepționării sunetelor. ◊ Acustică arhitecturală = ramură a acusticii care studiază fenomenele legate de propagarea undelor acustice în încăperi. 2. Calitatea de a înlesni o (bună) audiție. – Din fr. acoustique. Vezi definitia »

MOZÁIC, -Ă adj. Privitor la mozaism. // s.m. și f. Adept al mozaismului. [Pron. -za-ic. / < fr. mosaïque]. Vezi definitia »