Definita cuvantului sîlță
sîlță (-țe), s. f. – Laț. Rut. sylĭce (Candrea). Mai puțin probabilă legătura cu sl. sŭlęsti „a îndoi” (Miklosich, Lexicon, 934), sl. sŭlęcati „a îndoi” (Tiktin). În Mold., sec. XVII-XVIII.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sîlță
tinóvă, tinóve, s.f. (reg.) loc mlăștinos, mocirlos. Vezi definitia »
BIRMANÉZĂ (‹ Birmania) s. f. Rasă de pisici cu masă specifică și coadă stufoasă, originară din Asia de SE. Vezi definitia »
MANÁDĂ s.f. Nume dat în Spania medievală unei trupe de oameni înarmați conduse de rege sau de om bogat. [< fr. manade, sp. manada]. Vezi definitia »
MÁȘTIGĂ s. f. v. maștehă. Vezi definitia »
ÎNGĂDUÍNȚĂ s. f. 1. Încuviințare, permisiune, voie; indulgență, toleranță, îngăduială, îngăduire. ♦ Înțelegere, bunăvoință reciprocă. 2. (Fam., rar) Păsuire, răgaz. – Îngădui + suf. -ință. Vezi definitia »