Definita cuvantului șină
șínă (-ne), s. f. – Linie, cale de fier, cerc, obadă. – Germ. Schiene, prin intermediul pol. szyna (Cihac, II, 388; Borcea 207). Sec. XVII. – Der. șinar, s. m. (cui de fier cu care se fixează șinele); șinui, vb. (a pune cercuri, șine); șineu, s. n. (Trans. de N, băț cu care se strînge o sfoară sau un lanț sau un fier-balot).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șină
SPERMATÍDĂ s. f. celulă germinală masculă rezultată prin diviziunea meiotică a spermatocitului. (< fr. spermatide) Vezi definitia »
portretúră s.f. (înv.) portretistică. Vezi definitia »
CAFELÚȚĂ, cafeluțe, s. f. 1. Diminutiv al lui cafea (2). 2. (La pl.) Numele a două varietăți de plante erbacee din familia leguminoaselor: a) plantă cu tulpina cilindrică ramificată, cu flori albe sau albăstrii, cultivată pentru nutreț (Lupinus albus); b) plantă ornamentală cu flori mari, albe, cu pete albastre, dispuse în formă de spic (Lupinus varius). Vezi definitia »
LECITINÁZĂ s. f. enzimă a sucului pancreatic care hidrolizează lecitina în cursul digestiei intestinale, eliberând acizi grași. (după fr. lécithase) Vezi definitia »
TARANTÚLĂ, tarantule, s. f. Specie de păianjen mare (din țările meridionale) a cărui înțepătură este veninoasă (Lycosa tarentula). [Var.: tarantélă s. f.] – Fr. tarentule. Vezi definitia »