Definita cuvantului sîneca
sînecá (-c, -át), vb. refl. – A se vindeca, a se restabili. Lat. *sanicāre, de la sanus (Buescu, R. Études roum., I, 109-15). Înainte s-a explicat prin lat. *signicāre „a-și face cruce” (Pușcariu, Conv. Lit., XLIV, 540; REW 7906; Drăganu, Dacor., IV, 742); prin sl. sŭnicati „a înclina” (Bogrea, Dacor., I, 473); prin *senicum, de la senex (Scriban). Aceste șovăieli se explică prin semantismul nu foarte sigur; este cuvînt rar, care s-a păstrat numai în formule de descîntec.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sîneca
musacá (musacále), s. f. – Mîncare de vinete cu carne tocată. Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin). Vezi definitia »
păcá, pac, vb. I (înv.) a supune, a îmblânzi. Vezi definitia »
EXCOMUNICÁ vb. tr. a exclude dintr-o comunitate religioasă. (< lat. excommunicare, fr. excommunier) Vezi definitia »
CUANTIFICÁ, cuantífic, vb. I. Tranz. A stabili valorile discrete (discontinue) pe care le poate lua o anumită mărime fizică; a impune astfel de condiții unei mărimi fizice încât valorile sale să varieze în salturi (discontinuu). – După fr. quantifier. Vezi definitia »
NITRIFICÁ, pers. 3 nitrifică, vb. I. Refl. (Despre amoniacul din sol) A se transforma prin oxidare, sub acțiunea unor bacterii, în azotați folosiți de plante la sinteza materiei organice. – După fr. nitrifier. Vezi definitia »