grif (-fi), s. m. – Măsură veche, valorînd 1/16 dintr-un cot, adică 41,5 mm. în Munt. și 40 mm. în Mold. – Var. gref. Săs. Griff (Lacea, Dacor., III, 751). După DAR, din bg. greh. Cf. rif. Vezi definitia »

PONCÍF s.n. 1. Desen înțepat pe care se presară ponce pentru a fi reprodus pe o altă hârtie. 2. (Fig.) Lucrare banală, lipsită de originalitate. [< fr. poncif]. Vezi definitia »

ȘIF s. n. (poligr.) planșetă (de zinc) pe care se așază zațul; galion (4). (< germ. Schiff) Vezi definitia »

COIF, coifuri, s. n. Acoperământ de metal sau de piele pentru protecția capului, purtat în trecut de unii ostași în timpul luptei. ♦ Caschetă de hârtie în formă de bicorn, cu care se joacă copiii, care se poartă ocazional pentru a proteja capul de soare etc. – Lat. cofea. Vezi definitia »

veríf s. n. – Curmeziș, oblicitate. – Var. veref. Bg. na verevŭ (Scriban). Vezi definitia »