EMERÍT, -Ă adj. 1. care cunoaște foarte bine o anumită știință sau disciplină; competent. 2. care are multe merite într-o activitate; eminent. ♦ artist (maestru, profesor, medic etc.) ~ = titlu onorific conferit persoanelor care s-au distins în mod deosebit în artă, știință, învățământ etc. (< fr. émérite, lat. emeritus) Vezi definitia »

DÉSINIT s. n. Termen folosit la descrierea lucrărilor sau a manuscriselor, pentru a indica cuvintele care încheie un text. – Cuv. lat. Vezi definitia »

BIOTÍT s.n. Varietate de mică, de culoare verde, brună sau neagră. [Pl. -te. / < fr. biotite]. Vezi definitia »

RETICULOCÍT, reticulocite, s. n. (Biol.) Globulă roșie tânără, fără nucleu. – Din fr. réticulocyte. Vezi definitia »

BANATÍT s. m. rocă magmatică intruzivă, alcătuită din granodiorit, granit etc. (< fr. banatite) Vezi definitia »