Definita cuvantului singur
síngur (-ră), adj. – 1. Solitar, neînsoțit. – 2. Unic. – 3. Același. – 4. (Adv.) Numai, doar. Var. înv. singur. Mr., megl. singur. Lat. sĭngŭlus (Pușcariu 1596; REW 7945), cf. vegl. sanglo, calabr. siengro, campid. singra, v. fr. sangle, prov., cat. sengles, sp., port. sendos, gal. senllo. – Der. singurătate, s. f. (izolare); singuratic (var. singuratec), adj. (solitar, izolat, retras, separat); (în)singura, vb. (a se izola); singurit, adj. (rar, solitar). Poate din rom. provine ngr. σέγγρα „celibatară” (Meyer, Neugr. St., II, 78).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu singur
FEMÚR s.n. Osul coapsei de la genunchi până la bazin. [Pl. -re, -ruri. / < fr. fémur, cf. lat. femur – coapsă]. Vezi definitia »
BRONTOZÁUR s. m. dinozaurian uriaș, cu capul mic și gâtul foarte lung. (< germ. Broutosaurus, fr. brontosaure) Vezi definitia »
KIESELGÚR [CHI-ZEL-] s. n. diatomit. (< germ. Kieselgur) Vezi definitia »
DASIÚR s.m. (Zool.) Marsupial cățărător din Australia, care își face cuibul în scorburile copacilor. [Pron. -si-ur, / scris și dasyur. / < fr. dasyure]. Vezi definitia »
balaur, balauri, s. m. 1. polițist. 2. șef mare. 3. țigan. Vezi definitia »