Definita cuvantului sînt
sînt (-tă), adj. – Sfînt. – Var. sîn, sîm. Mr. sînt. Lat. sanctus (Tiktin; REW 7569), cf. it., sp. san(to), prov., fr. saint, cat. sant, port. sāo. A fost înlocuit în rom. de sl. sfînt; se păstrează aproape exclusiv în comp. ca nume de sfinți: Simedru (var. Sumedru, Sămetru), din sanctus Demetrius; Sîntilie (var. Sîntilii), din lat. Sanctus Helias; sîntio(a)n, din lat. Sanctus Iohannes; Sîngior(d)z, din lat. Sanctus Georgius; Sîmpietru, din lat. Sanctus Petrus; Sîntoader, din lat. Sanctus Theodorus; Sînvăsii, din lat. Sanctus Basilius; Sî(m)nicoară, din lat. Sanctus Nicolaus; Sîntă-Mărie, din lat. Sancta Maria. Cf. Densusianu, GS, III, 433; Pascu, R. critică, III, 47. – Cf. sînziene,; sîntămărinesc, adj. (varietate de mere), de la Sîntă-Mărie (sec. XVII).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sînt
PREOCUPÁNT, -Ă adj. care preocupă. (< fr. préoccupant) Vezi definitia »
ANAFRÓNT s. n. front atmosferic în care aerul cald are o mișcare ascendentă. (< fr. anafront) Vezi definitia »
ANERGIZÁNT, -Ă adj. care nu produce energie. (< fr. anergisant) Vezi definitia »
DECONCERTÁNT, -Ă, deconcertanți, -te, adj. (Franțuzism) Care deconcertează; tulburător. – Din fr. déconcertant. Vezi definitia »
ADRAGÁNT s. n. Gumă vegetală secretată de un arbust spinos, folosită în farmacie. – Din fr. adragant. Vezi definitia »