MÂNTUIÁLĂ, mântuieli, s. f. (În loc. adj. și adv.) De mântuială = superficial, grăbit, prost. [Pr.: -tu-ia-] – Mântui + suf. -eală. Vezi definitia »

várgă¹ (nuia) s. f., g.-d. art. vérgii; pl. vergi Vezi definitia »

EȘÁRFĂ, eșarfe, s. f. 1. Fâșie de lână, de mătase etc. care se înfășoară în jurul gâtului (mai ales de femei) ca podoabă. 2. Fâșie de stofă sau de mătase purtată în diagonală pe piept sau ca un brâu, semn al unei funcții (înalte) sau al unei demnități. 3. Bandă de stofă, de pânză etc. care se poartă pe după gât ca să susțină o mână bandajată sau fracturată. [Var.: eșárpă s. f.] – Din fr. écharpe. Vezi definitia »

REMANÉNȚĂ s.f. 1. Stare (a unui corp) care se menține, care persistă (după o comprimare). ♦ Remanență magnetică = polarizație magnetică rămasă într-o substanță după suprimarea câmpului magnetizant. 2. Proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. [< fr. rémanence]. Vezi definitia »

americăneasă, americănese s. f. (intl.) turistă străină (percepută ca potențială victimă a unui hoț) Vezi definitia »