Definita cuvantului sireap
sireáp (-eápă), adj. – 1. Crud, rău. – 2. Sălbatic, neîmblînzit, fioros. Sl. sverĕpŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 44; Cihac, II, 345; Conev 100; Iordan, Dift., 81). – Der. sirepie, s. f. (ferocitate, sălbăticie); sirepi, vb. refl. (înv., a se sălbătici, a se înrăi).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sireap
a umbla cu jalba în proțap expr. a protesta, a reclama; a cere cu insistență ceva. Vezi definitia »
CAP bibi, bilă, biloi, bleg, bostan, calibard, cutiuță, devlă, diblă, fas, gamelă, ghidon, glob, gulie, mansardă, meclă, scufiță, tărtăcuță, țest. Vezi definitia »
ȚAPÁP, țapape, s. n. Parâmă înfășurată pe arborada unei nave, pentru a susține pe marinarii care lucrează la pânze. – Et. nec. Vezi definitia »
treáp (-puri), s. n. – (Olt.) Groapă în care se pune mîncarea cîinilor la tîrlă. Sb. trap (Candrea). Vezi definitia »
năstráp, năstrápi, s.m. (reg.; mai ales la pl.) picătură, strop; broboană de sudoare; stropitură de noroi. Vezi definitia »