Definita cuvantului șiștoare
șiștoáre (-óri), s. f. – 1. Centură, bandă, fașă. – 2. Una din cele șapte tije dispuse în cerc care formează volantul roții de moară. – Var. șitoare, șîștoare, șuștoare. Sb. šestar „cerc”. Legătura cu lat. cinctorium (Crețu 338) sau cu sl. šiti „a coase” (Scriban) este improbabilă. După Cihac, II, 389, din sl. šiška „con”.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiștoare
DEZVELÍRE, dezveliri, s. f. Acțiunea de a (se) dezveli. ♦ Operație de îndepărtare a straturilor sterile care acoperă un zăcământ, în vederea exploatării acestuia. – V. dezveli. Vezi definitia »
DICTÁRE, dictări, s. f. Acțiunea de a dicta (1) și rezultatul ei. ♦ Lucrare școlară de control, care constă în reproducerea cât mai corectă în scris a unui text dictat. – V. dicta. Vezi definitia »
VISÁRE, visări, s. f. Faptul de a visa; reverie, meditație. ♦ Fantezie. – V. visa. Vezi definitia »
EXPRÉ adj. v. expres2. Vezi definitia »
ETALÁRE, etalări, s. f. Acțiunea de a etala și rezultatul ei; etalaj (1). – V. etala. Vezi definitia »