Definita cuvantului șiță
șíță (-țe), s. f. – Un fel de șindrilă folosită la acoperitul caselor. – Var. Trans. șisă. Sb., cr. štica (Cihac, II, 389; Conev 85). – Der. șițui, vb. (a acoperi cu șiță); șițar, s. m. (Trans., șindrilar).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șiță
pampúșcă, pampúște, și pampúști, s.f. (reg.) gogoașă (de mâncat). Vezi definitia »
CÚLĂ s.f. Pelerină cu glugă și cu mâneci largi purtată de unele ordine călugărești. [< fr. coule]. Vezi definitia »
BUTÁDĂ s. f. vorbă de spirit; ironie. (< fr. boutade) Vezi definitia »
STÁTICĂ s.f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul echilibrului corpurilor. ◊ Statică grafică = capitol al staticii care se ocupă cu rezolvarea problemelor pe cale grafică; statica fluidelor = hidrostatică; statica construcțiilor = disciplină care studiază metodele de calcul pentru determinarea eforturilor și a deformațiilor sistemelor de bare. [Gen. -cii. / cf. fr. statique]. Vezi definitia »
XILOGRAVÚRĂ s. f. procedeu de obținere a unui clișeu în lemn prin gravare; xilografie. ◊ clișeul însuși; reproducere după un astfel de clișeu. ◊ desen cu linii groase, având tehnica gravurilor în lemn. (< fr. xylogravure) Vezi definitia »