Definita cuvantului sitar
sítar (-ri), s. m. – Pasăre călătoare (Scolopax rustica). Origine incertă. Der. din sl. sitije „stuf”, cf. pol. sitowiec „codobatură” (Miklosich, Lexicon, 841; Cihac, II, 345; Conev 55) este dificilă fonetic. Legătura cu sită „ciur” a fost sugerată în mod repetat, explicitîndu-se prin forma cozii (Hiecke, Neubildung, 118), zgomotul produs cu aripile (R. Rieger, Miscellanea Schuchardt, 4) sau prin găurile pe care le face cu ciocul în căutare de viermi (Tiktin; Candrea). Ultima explicație pare posibilă, dar este mai probabilă legătura cu ngr. σιτάρι „grîu”, σιτευτός „grăsime”, σιταρήθρα „ciocîrlie”, din gr. σιτεύω „a se îngrășa”. Gr. ψιττάζω „a sîsîi” este improbabil (Scriban).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu sitar
iar, iare, s.n. (reg.) Braț (crac) sec al unei ape curgătoare. Vezi definitia »
RADIOFÁR s. n. stație radio ale cărei semnale permit stabilirea punctului radiogoniometric. (< fr. radiophare) Vezi definitia »
POLINUCLEÁR, -Ă adj. (despre celule; și s. f.) (leucocită) cu mai multe nuclee; plurinuclear. (< fr. polynucléaire) Vezi definitia »
VOLÁR, -Ă adj. al palmei. (< germ. volar) Vezi definitia »
ȘELÁR, șelari, s. m. Persoană care confecționează (și vinde) șei sau alte obiecte de harnașament. – Șa + suf. -ar. Vezi definitia »