Definita cuvantului slugă
slúgă (-gi), s. f. – 1. Servitor, argat. – 2. Descălțător, trăgătoare. – 3. Suport, capră de susținere al capătului liber de la tăblia așezată pe tejgheaua tîmplarului. – Var. Trans. sclugă. Sl. sluga (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Conev 59), cf. mag. szolga. – Der. slugarnic (var. slugar, slugăresc), adj. (servil); slugărnicie, s. f. (servilism); slugărnici, vb. (a munci ca slugă; a se purta servil); slugoi, s. m. (servitor; om slugarnic0; slugări, vb. (a fi slugă, a munci ca slugă); slugărie, s. f. (condiție de slugă, ploconeală); slugărime (var. slugăret), s. f. (slujitorime). Cf. sluji, solgăbirău.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu slugă
CATAZONĂ (‹ fr. {i}; {s} gr. kata „complet” + fr. zone „zonă”) s. f. Zonă de mare adîncime (12-30 km) a scoarței Pămîntului, corespunzătoare gradului de dezvoltare maximă a metamorfismului general, caracterizată prin temperaturi de 400-700ºC și presiune litostatică puternică, ambele crescînd cu adîncimea și puțin stres slab sau chiar inexistent. Principalele roci caracteristice c. sînt: eclogitele, micașisturile, cuarțitele și marmurele. Vezi definitia »
HELICICULTÚRĂ s. f. ramură a zootehniei care se ocupă cu creșterea melcilor. (< fr. héliciculture) Vezi definitia »
SUBFILIÁLĂ, subfiliale, s. f. Secție a unei întreprinderi sau instituții mai mică decât filiala. [Pr.: -li-a-] – Sub1- + filială. Vezi definitia »
BURÁCĂ, burăci, s. f. (Reg.) Negură groasă, deasă. – Din bură + suf. -acă. Vezi definitia »
SCOLÁSTICĂ s.f. Învățământul și filozofia predate în țările catolice din Europa medievală, care căutau să fundamenteze dogmele bisericii creștine, caracterizându-se prin raționamente abstracte și prin artificii logice sterile. ♦ (P. ext.) Orice speculație sterilă, ruptă de viață. [Gen. -cii. / cf. lat.t. scolastica, fr. scolastique < gr. schole – școală]. Vezi definitia »