Definita cuvantului smidă
smídă (-de), s. f. – 1. Hățiș, desiș de pădure tînără. – 2. Despădurire, pădure tăiată. Origine necunoscută. Nu este probabilă der. din sl. sviteti „a scăpăra, a fulgera” (Cihac, II, 338, îl interpretează ca „pădure incendiată de trăsnet”). Cu atît mai puțin convingătoare este explicația bazată pe ngr. σημύδα „mesteacăn” (Bogrea, Dacor., III, 736; cf. Scriban). Nu e sigur dacă-i vorba de un cuvînt identic cu cel anterior; poate are legătură cu smirdar. – Der. smidărie, s. f. (Trans., desime); smidos, adj. (des, dens).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu smidă
pămânzálcă, pămânzắlci, s.f. (reg.) 1. bucată de piele sau de pânză groasă cu care se strânge la mijloc caierul pus în furcă. 2. (înv.) amestec de mălai cu apă, în care se moaie firele de bumbac înainte de a țese, spre a căpăta apret. Vezi definitia »
șteáză (-éze), s. f. – (Trans.) Piuă. Origine necunoscută. Der., în gr. σχεδία „coș” (Diculescu, Elementele, 466) pare îndoielnică. Dacă este cuvînt identic cu celui anterior, rămîne de explicat schimbarea semantică. – Der. șteza, vb. (a da la piuă); ștezar, s. m. (piuar). Vezi definitia »
cleptoclatură, cleptoclaturi s. f. persoane corupte din vârful ierarhiei politice. Vezi definitia »
EPIDERMOLÍZĂ s.f. Sensibilitate deosebită a epidermei, caracterizată prin formarea de bule cu conținut seros. [< fr. épidermolyse]. Vezi definitia »
PLEOÁPĂ, pleoape, s. f. 1. Fiecare dintre cele două membrane mobile, mărginite de gene, care acoperă și protejează ochiul în partea anterioară. 2. (Înv. și pop.) Capac (la sicriu). [Var.: (2) plioápă s. f.] – Cf. bg. pohlupka. Vezi definitia »