Definita cuvantului șoacăț
șoácăț (-ți), s. m. – 1. Șoarece. – 2. German, neamț (nume injurios, dat și altor străini din Europa de V.). – Var. șoacăță, (1) socîț. Origine incertă, poate expresivă cf. sb. šokac „sîrb catolic”, pe care Candrea îl propune ca etimon al rom., dar care nu poate explica primul sens din rom. Legătura cu slov. štakor „șoarece” (Cihac, II, 391) este îndoielnică. Pentru var., cf. Byck-Graur 26. – Der. șocățesc, adj. (nemțesc; occidental; ciudat); șocăție, s. f. (limbă pocită). Cf. șogan, șonț.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șoacăț
SUBRÁȚ, subrațe, s. n. 1. (Rar) Subsuoară (1). 2. Linie care marchează punctele de adâncime a răscroiturii mânecilor la subsuoara obiectelor de îmbrăcăminte. – Sub1- + braț. Vezi definitia »
CUVÂNTĂRÉȚ, -EÁȚĂ, cuvântăreți, -e, adj. (Rar) Cuvântător (1); care vorbește frumos, meșteșugit. – Cuvânta + suf. -ăreț. Vezi definitia »
neifărț s.m. (reg.) ienibahar. Vezi definitia »
strătúț, strătúți, s.m. (reg.) andrea pe care se reazemă perna morii. Vezi definitia »
jbranț s.n. (reg.) legătură. Vezi definitia »