Definita cuvantului șoaldă
șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șoaldă
MÁNGĂ, adj. invar. (Arg.) foarte beat. ◊ Loc. adj. A fi mangă = a fi în stare avansată de ebrietate. – cf. țig. mangĕ Vezi definitia »
PARADÍGMĂ s. f. 1. (la Platon) lumea ideilor, prototip al lumii sensibile în care trăim. ◊ principiu care distinge legăturile și opozițiile fundamentale între câteva noțiuni dominante cu funcție de comandă și control al gândirii. ◊ caz exemplar, model, prototip, situație ideală. 2. totalitatea formelor flexionare ale unui cuvânt. ◊ ansamblu de termeni, aparținând aceleiași clase morfosintactice sau semantice, care se pot substitui unul cu altul. (< fr. paradigme, lat. paradigma, gr. paradeigma) Vezi definitia »
ACVILÍDĂ, acvilide, s. f. (La pl.) Familie de păsări răpitoare având ca tip principal acvila; (și la sg.) pasăre care face parte din această familie. – Fr. aquilidés. Vezi definitia »
SITÚLĂ, situle, s. f. (Rar) Vas cu toartă pentru scos apă. – Din lat. situla, fr. situle. Vezi definitia »
gafeuză [pron. gaföză] (feu-ză) s. f., g.-d. art. gafeuzei; pl. gafeuze Vezi definitia »