Definita cuvantului șod
șod (-oádă), adj. – (Trans., Banat) Curios, ciudat, excentric. Mag. sod (Drăganu, Dacor., IV, 158 și VI, 277; Gáldi, Dict., 158). Este îndoielnică legătura cu sl. šutŭ „fanfaron” (Cihac, II, 391). – Der. șoadă, s. f. (Trans., glumă); șodenie (var. șozenie), s. f. (zeflemea, batjocură, bășcălie).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șod
GLOD, gloduri, s. n. (Pop.) 1. Noroi1; loc, teren, drum noroios. 2. Bulgăre de pământ uscat sau înghețat. – (1) Cf. magh. galád, (2) rus. gluda. Vezi definitia »
ogód (-duri), s. n. – 1. Obicei, uz. – 2. Plăcere, gust. – Var. (înv.) ogoadă, ugod (și der.). Sl. ugodu (Cihac, II, 176). – Der. ogodnic, adj. (înv., agreabil; Trans., iubit, drăguț); ogodi, vb. (Trans., a fi plăcut, a plăcea); ogoditor, adj. (Trans., amator, iubitor); ogodniță, s. f. (înv., gust, plăcere), din sl. ugodinica. Vezi definitia »
noród (noroáde), s. n. – 1. Popor, nație. – 2. Mulțime, gloată. Sl. narodŭ, din roditi „a zămisli” (Miklosich, Slaw. Elem., 32; Cihac, II, 218), cf. rod. – Der. norodos, adj. (înv., plin de lume, populat). Vezi definitia »
priród, priróduri, s.n. (înv.) neam. Vezi definitia »
TETRAPÓD s. n. 1. piedestal cu patru picioare pe care se așază diferite obiecte de cult. 2. bloc de beton armat cu patru proeminențe tronconice, pentru protecția digurilor și a coastelor maritime. (< gr. tetrapodos) Vezi definitia »