șaiț s.n. (reg.) tobă (din piele de porc). Vezi definitia »

BRAȚ s. n. 1. (mar.) manevră curentă care servește la brațarea vergilor. 2. (constr.) element rigid, solidarizat sau articulat, care transmite o mișcare sau poartă o sarcină. 3. distanța dintre un punct și linia de acțiune a unei forțe. (< engl. brace, fr. bras) Vezi definitia »

ferăț s.n. (reg.) măsură de capacitate de opt cofe. Vezi definitia »

ștonț, ștonțuri, s.n. (reg.) grămadă mare de lemne. Vezi definitia »

FALȚ s. n. 1. tăietură în lungul marginii unei piese care se îmbină cu o altă piesă. 2. clește special pentru tragerea pe calapod a fețelor încălțămintei. 3. bentiță pe care se lipesc planșele într-un volum, hărțile într-un atlas etc. (< germ. Falz/eisen/) Vezi definitia »