Definita cuvantului șovîlc
șovîlc interj. – Exprimă ideea de șchiopătare sau de scufundare. – Var. șobîlc, știobîlc, știopîlc, știulbic, știuldic. Creație expresivă, cf. bîldîbîc, hîltîc, cobîlț, șontîc. – Der. șovîlcăi, vb. (Mold., a șchiopăta); șovîrcăi, vb. (a șovăi, a ezita); șovîrnog, adj. (șchiop); știobîlcăi, vb. (a se bălăci); știuldica, vb. refl. (Trans., a se cufunda); știulbica, vb. (Trans., a căuta sub apă); știulbic (var. știuldic, știrbic, știulbic), s. n. (Trans., prăjină cu care se scot peștii din ascunzători).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu șovîlc
BALC, com. în jud. Bihor, pe Barcău; 3.719 loc. (1991). Biserică (sec. 13). Vezi definitia »
ȘOVẤLC interj. Cuvânt care imită mersul șovăitor, șchiopătat al cuiva; șontâc. – Onomatopee. Vezi definitia »
FOTOCÁLC s.n. Calc [(1) în DN] obținut prin acțiunea luminii. [< fr. photocalque]. Vezi definitia »
-SÚLC Element secund de compunere savantă cu sensul „despicat”, „crestat”. [< lat. sulcare – a brăzda]. Vezi definitia »
TÂLC, tâlcuri, s. n. (Pop.) 1. Înțeles2, sens, rost, semnificație. ◊ Loc. adv. Cu tâlc = cu subînțeles; cu rost, cu socoteală. ♦ Interpretare, explicație. 2. Glumă alegorică, fabulă, pildă. ◊ Expr. A vorbi în tâlcuri = a vorbi figurat, alegoric. – Din sl. tlŭkŭ. Vezi definitia »