SCENOTÉHNICĂ s.f. Tehnica aparaturii de scenă și a trucajelor mecanice în teatru. [Gen. -cii. / < scenă + tehnică]. Vezi definitia »

EGIPTEÁNCĂ, egiptence, s. f. Femeie care aparține populației de bază a Egiptului, Republicii Arabe Egipt sau populațiilor lor. – Egiptean + suf. -că. Vezi definitia »

PROTOBROMÚRĂ, protobromuri, s. f. (Chim.) Combinația cea mai săracă în brom pe care o substanță simplă o poate forma cu acesta. – Din fr. protobromure. Vezi definitia »

COMÁNDĂ s. f. 1. ordin, dispoziție, poruncă. ◊ ton de ~ = ton poruncitor. 2. conducere a unei unități militare. ◊ post de ~ = loc unde stă comandantul trupelor și de unde transmite comanda operațiilor. ♦ ordin verbal sau prin semnal dat militarilor de un comandant pentru executarea simultană a unei mișcări. 3. acțiune de comandare a unui sistem tehnic. ♦ echipamentul necesar efectuării ei. ◊ dublă ~ = dispozitiv de pilotaj care permite ca doi piloți să acționeze comenzile. ♦ (inform.) instrucțiune, parte integrantă a informației transmise calculatorului de către utilizator. 4. cerere de marfă adresată unui furnizor, lucrare cerută unui meseriaș, unui antreprenor etc. ♦ marfa comandată. ◊ de ~ = executat după indicațiile clientului. 5. (mar.) suprastructură pe o navă în care se află timoneria, camera hărților, cabina comandantului etc. 6. parâmă subțire (saulă) cu care se înfășoară capătul unei parâme groase, împiedicându-i despletirea. ( Vezi definitia »

SULTANÍNĂ s.f. Soi de viță de vie cultivată pentru stafide. [< germ. Sultanine]. Vezi definitia »