Definita cuvantului spas
spas (-suri), s. n. – Parte a țesăturii nerulată încă pe sul. – Var. spaț. Lat. spatium (Tiktin; REW 8129), cf. v. it. spazzo. – Der. răspas, s. n. (răgaz, repaus, odihnă), probabil contaminat cu a păsui „a amîna”, cf. Pușcariu, ZRPh., XXVII, 685; Weigand, Krit. Jb., XVIII, I, 98; Pușcariu 1445 (după Cihac, II, 308, din sl. *raspasti sę „a se despica”; după Capidan, Dacor., III, 754, din lat. *respissus; după Giuglea, RF, II, 56, din lat. expa(n)sus; din gr. σπάθιον, după Diculescu, Elementele, 465). Cf. spațiu.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spas
acantocerás s.m. amonit cu cochilia groasă, răsucită dorsal, prevăzută cu spini. (< fr. acanthocéras) Vezi definitia »
VASISTÁS s. n. ferestruică, ochi (într-o fereastră mai mare, într-o ușă). (< fr. vasistas) Vezi definitia »
ATLAS, El ~, ansamblu montan în N Africii, întins de la Oc. Atlantic la M. Mediterană (G. Sirta Mică), în direcția SV-NE, pe c. 2.000 km. Este format din două lanțuri principale de munți: lanțul septentrional, care începe de la str. Gibraltar cu M-ții Rif și se desfășoară apoi de-a lungul țărmului M. Mediterane prin A. Mic (Tell) pînă la Capul Ras ben-Seka, și lanțul meridional, care se înalță pe litoralul Oc. Atlantic în fața Arh. Canare, constituit din trei grupe paralele: A. Înalt (El-Atlas El-Kebir) cu alt. max. de 4.165 m (vf. Djebel Toubkal), alcătuit din roci cristaline în V și calcare în E; A. Mijlociu (El-Atlas El-Moutaouāssit) aflat la N de A. Înalt și Antiatlasul, la S de acesta. A. Înalt se continuă către V cu A. Saharian, care închide, împreună cu cu A. Mic, din N pod. „Chott-urilor”, cu alt. cuprinse între 400 și 1.200 m, populat de numeroase lacuri. Treapta mai coborîtă a munților A. o constituie mesetele marocană și algeriană. Vezi definitia »
CHAFARINAS [tʃafarínas], arh. posesiune spaniolă în M. Mediterană, în apropierea coastelor Marocului, la 4 km de Ras el-Ma; c. 350 loc. Relief colinar. Vezi definitia »
Vas de lut prevăzut cu pietricele în interior, pe fund, folosit la zdrobirea grâului fiert.Avea marginea curbată în jos, fiind prevăzută cu un cioc ce înlesnea curgerea lichidelor. Vezi definitia »