Definita cuvantului spătar
spătár (-ri), s. m. – Boier de rangul întîi, șef al armatei; în Mold. era pîrcălab de Cernăuți. – Spătarul al doilea, boier de rangul doi, locțiitorul spătarului. Mgr. σπάθαριος (Roesler 576; Murnu 52). – Der. spătăreasă, s. f. (nevastă de spătar); spătărel, s. m. (militar în subordinea spătarului); spătări, vb. (a exercita slijba de spătar); spătărie, s. f. (slujba și sediul spătarului; sala tronului; închisoare); spătăresc, adj. (al spătarului).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spătar
BIMILENÁR, -Ă, bimilenari, -e, adj. Care durează sau are o vechime de (circa) două mii de ani. – Din fr. bimillénaire. Vezi definitia »
CLAVICULÁR, -Ă, claviculari, -e, adj. Care aparține claviculei, privitor la claviculă. – Din lat. clavicularius, fr. claviculaire. Vezi definitia »
COCOȘÁR, cocoșari, s. m. Pasăre din genul sturzilor, cu pene sure pe spate și castanii pe restul corpului, care vine la noi toamna (Turdus pilaris). – Din bg. kokošar. Vezi definitia »
UZUFRUCTUÁR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier) Vezi definitia »
MOLÁR1 adj., s. m. (dinte mare, lat) cu care se sfarmă și se macină alimentele; măsea. (< fr. molaire) Vezi definitia »