Definita cuvantului spență
spénță (-țe), s. f. – Suprataxă de încasat după impozite. – Var. spință, spenge. Lat. expensa, cf. v. sb. spenĭza, sb. spenče, spenza (Cihac, II, 357; Tiktin). Sec. XVIII, înv. Este dubletul lui spese (var. speze), s. f. pl. (cheltuieli), din it. spese.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spență
AUTOCOMBÍNĂ s.f. Combină autopropulsată. [< auto2- + combină]. Vezi definitia »
șopeácă s.f. (reg.) podul șurii în care se păstrează fânul; șopeci. Vezi definitia »
zincogravúră (-co-gra-) s. f., g.-d. art. zincogravúrii; (clișee) pl. zincogravúri Vezi definitia »
foárfecă (foárfeci), s. f. – Unealtă pentru tăiat. – Mr. foarfică, megl. foarfiți. Lat. fŏrfĭcem (Pușcariu 633; Candrea-Dens., 624; REW 3435; DAR), cf. it. forbici (calabr. fórfica, puórfice, sard. forfige). La origine trebuie să fi fost un pluralia tantum, de la forficos; foarfecă este un sing. analogic modern. Der. forfeca, vb. (a tăia; a zdrobi; a mesteca), ar putea reprezenta direct. lat. fŏrficāre (Pușcariu 632; Candrea-Dens., 625; DAR), cf. astur. aforfegar (J. Malkiel, Rom. Phil., IX, 65); forfecar, s. m. (rădașcă); forfecare, s. f. (rezistență tangențială); forfecări, s. f. pl. (varietate de campanule); forfecel, s. m. (insectă, Rhynchites cupreus); forfecuță, s. f. (dim. al lui foarfecă; pasăre mică, Loxia curvirostra). Vezi definitia »
TERMOSFÉRĂ s. f. Ionosferă. – Termo- + sferă. Vezi definitia »