Definita cuvantului spic
spic (-ce), s. n. – 1. Inflorescență a plantelor graminee. – 2. Vîrf, pisc, parte înaltă. – Mr. schic, megl. spic. Lat. spῑcum (Pușcariu 1617; REW 8148), cf. it. spigo, prov. espic, fr. épi, sp. espiga. – Der. spicui, vb. (a face spice; a aduna spice; a extrage, a culege); spicuitor, s. m. (persoană care spicuiește); înspica, vb. refl. (a da în spic; a crește plantele; a-i da mustața; a i se face părul măciucă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spic
ERÁTIC, -Ă adj. care nu este fix; rătăcitor, neregulat. ♦ bloc ~ = bloc de piatră de dimensiuni mari, adus de ghețari și rămas într-un anumit loc în urma retragerii acestora. (< fr. erratique, lat. erraticus) Vezi definitia »
ALEATÓRIC, -Ă adj. v. aleatoriu. Vezi definitia »
SPORÁDIC, -Ă adj. (adesea adv.) Care apare ici și colo, din când în când; răzleț, dispersat, întâmplător. [< fr. sporadique, cf. gr. sporadikos]. Vezi definitia »
MIELÍNIC, -Ă adj. Referitor la mielină. [< fr. myélinique]. Vezi definitia »
PALINOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la palinologie. [Cf. fr. palynologique]. Vezi definitia »