Definita cuvantului spicălui
spicăluí (-uésc, -ít), vb. – (Trans.) A împăna. Germ. spicken, prin intermediul mag. spékelni (Gáldi, Dict., 157).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spicălui
năgăbúi, -íe, adj. (reg.) care încurcă lucrurile; prost, nătâng. Vezi definitia »
lifuí vb. IV (reg.) a alege mâncarea, a gusta din toate, a lingări. Vezi definitia »
semnuí, semnuiésc, vb. IV (înv.) 1. (în forma: sămnui) a însemna; a înfiera; a cresta. 2. (reg.) a face semn (cuiva). 3. a semnala. 4. (în forma: sămnui) a investiga. Vezi definitia »
HUÍ, huiésc, vb. IV. Intranz. 1. ~; a grohăi. 2. ~ (din hu2) Vezi definitia »
ugui, uguie (pers. a III-a sg.) v. i. (d. îndrăgostiți) a-și spune vorbe de dragoste unul altuia. Vezi definitia »