Definita cuvantului spinteca
spintecá (-c, -át), vb. – 1. A scoate măruntaiele, a eviscera, a despica. – 2. A tăia, a crăpa. – 3. A străbate. – Mr. spîntic(are). Lat. expantĭcāre (Pușcariu 1622; Candrea-Dens., 1394; REW 3032, cf. Lambrior 100; Philippide, Principii, 99), cf. pîntece și ven. spantegar „a desface”, abruz. spandeka „a chinui”, calabr. spantecare „a deschide”. – Der. spintecător, adj. (care spintecă); spintecătură, s. f. (tăietură, crăpătură, despicătură).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spinteca
STOCÁ vb. I. tr. A face stocuri de mărfuri, a depozita mărfuri. [< fr. stocker]. Vezi definitia »
ÎNCĂLCÁ, încálc, vb. I. Tranz. A ocupa prin violență un teritoriu străin; a cotropi. ♦ Fig. A nu respecta o lege, a nesocoti un drept, o obligație etc. – În + călca. Vezi definitia »
practica sexuala constand in stimularea orala, pana la orgasm a organelor sexuale masculine interne Vezi definitia »
SUBERIFICÁ vb. I. tr., refl. (Bot.) A (se) impregna membranele celulare cu suberină. [< it. suberificare]. Vezi definitia »
RECLASIFICÁ vb. I. tr. A clasifica din nou. [< re- + clasifica]. Vezi definitia »