Definita cuvantului splină
splínă (-ne), s. f. – 1. Organ anatomic, lien. – 2. Contrafișă, tirant. – 3. Partea anterioară a unui vehicul. – Mr., megl. splină, istr. splinĕ. Lat. splĕnem ‹ gr. σπλήν (Cihac, I, 260; Philippide, Principii, 148; Pușcariu 1625; REW 8164; Diculescu, Elementele, 476), cf. sl. splina, alb., bg. splin (Miklosich, Fremdw., 127). Der. din ngr. σπλήνα (Cihac, II, 701; Murnu 52; Tiktin) sau din sl. (Conev 90; Rosetti, III, 92) nu este posibilă, dacă se are în vedere rotacismul istr. și din Trans. (cf. Petrovici, Dacor., X, 32). Der. splina (var. splini, însplina, însplinoșa), vb. (a suferi de splină anumite animale); splinuță, s. f. (plantă, Solidago virga aurea). Din rom. provin mag. szplina (Edelspacher 22) și bg. splină (Capidan, Raporturile, 212).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu splină
STERÍNĂ s.f. Sterol. [< germ. Sterin, fr. stérine]. Vezi definitia »
HEMATEMÉZĂ s.f. (Med.) Scurgere pe gură de sânge provenit din tubul digestiv. [< fr. hématémèse, cf. gr. haima – sânge, emesis – vomă]. Vezi definitia »
spoitoreásă, spoitoréasă, s.f. (înv. și reg.) 1. soția spoitorului de căldări. 2. femeie care se ocupă cu spoitul. 3. (art.; reg.) numele unui dans popular, melodie după care se execută acest dans. Vezi definitia »
monétă (monéte), s. f. – Ban de metal. – Var. monedă. Lat. (it.) moneta (sec. XIX), var., din ven. moneda, prin intermediul ngr. μονέδα (Graur, BL, IV, 103; Gáldi 211). – Der. monetar, adj.; monetărie, s. f. (locul unde se fabrică monedă); monetiza, vb. (a bate monedă; a mercantiliza). Vezi definitia »
PLANISFÉRĂ s.f. Hartă în care sunt reprezentate cele două emisfere ale globului pământesc sau ale sferei cerești; mapamond, planiglob. [< fr. planisphère, cf. lat. planus – plan, gr. sphaira – sferă]. Vezi definitia »