Definita cuvantului spor
spor (-ruri), s. n. – 1. Prosperitate, progres, abundență, belșug. – 2. Majorare. – Megl. spor. Sl. sporŭ „uger”, sporinŭ „abundent” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 359), cf. bg., sb. spor, mag. szapor. – Der. spori, vb. (a mări, a crește, a majora; a se întinde; a se intensifica, a se mări; a se înmulți, a se multiplica, a se lărgi, a se derula; a trăncăni; a flecări; a prospera; a înainta, a progresa; a folosi); sporiș, s. n. (verbină, Verbena officinalis), din sb., cr., slov. sporiš; sporitor, adj. (prosper, care sporește); spornic, adj. (care are spor, care progresează; bogat, abundent; folositor, util; activ, eficace); spornicie, s. f. (eficacitate); nespornic, adj. (fără folos).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spor
BĂNICIOR, băniciori, s.m. (Reg. din Gorj) Măsură de capacitate pentru cereale echivalentă cu o Vezi definitia »
nevoitór, nevoitoáre, adj. (înv.) 1. stăruitor, zelos. 2. harnic, muncitor. Vezi definitia »
EMULSÓR s.n. Aparat pentru prepararea emulsiilor. [< fr. émulseur]. Vezi definitia »
HIDROAMELIORATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care se ocupă cu hidroameliorațiile. [Pron. -dr-a-me-li-o-. / cf. fr. hydroaméliorateur]. Vezi definitia »
OBSERVATÓR2, -OÁRE, observatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care observă, cercetează sau studiază ceva. ♦ Persoană cu spirit de observație. ♦ Reprezentant al unui stat sau al unei organizații internaționale care participă la lucrările unor conferințe sau organisme internaționale, fără drept de vot și de semnătură a documentelor întocmite de acestea, dar uneori cu dreptul de a participa la discuții. ♦ Militar care execută observarea asupra inamicului. 2. Adj. Care observă, scrutează; pătrunzător, perspicace. 3. Adj. Prin care se atrage cuiva atenția asupra unui abuz de serviciu, asupra unei greșeli etc. săvârșite. Notă observatoare. – Din fr. observateur, lat. observator. Vezi definitia »