brústure (brústuri), s. m. – 1. Plantă, lipan (Lappa). – 2. Varietate de năsturel, Veronica Beccabunga. – 3. Lumînărică, Petasites officinalis. – Var. brustur, brustan, brostan, brusc(ăl)an. Mr. bruștură. Sl. broštĭ (T. Papahagi, Etimologii, București, 1940), cu sing. reconstruit pe baza pl. brusturi, ca ciucure, fagure etc. REW 1097 indică, însă cu rezerve, etimonul incert lat. ūstŭlāre. După Gamillscheg, Rom. germ., II, 250, de la un gepidic *brustilô „mătase” (› germ. Borste, fr. bosse), ipoteză încă și mai incertă. Este posibil să aibă vreo legătură cu comel. bruskandol „hamei”, caz în care ar putea fi un cuvînt alpin. Vezi definitia »

FAULTÁRE, faultări, s. f. Acțiunea de a faulta și rezultatul ei.[Pr.: fa-ul-] – V. faulta. Vezi definitia »

ALUNGÍRE, alungiri, s. f. Acțiunea de a alungi și rezultatul ei; prelungire. – V. alungi. Vezi definitia »

REAMENAJÁRE, reamenajări, s. f. Acțiunea de a reamenaja și rezultatul ei. [Pr.: re-a-] – V. reamenaja. Vezi definitia »

MINIATURIZÁRE, miniaturizări, s. f. Acțiunea de a miniaturiza și rezultatul ei. [Pr.:-ni-a-] – V. miniaturiza. Vezi definitia »