Definita cuvantului spune
spúne (-n, -us), vb. – 1. (Înv.) A expune, a exprima, a indica. – 2. A zice. – 3. A povesti, a nara, a recita. – 4. A acuza, a reclama, a denunța. – Mr. (a)spun(ere), spuș, spus; megl. spun(iri), spuș, spus; istr. spur, spus. Lat. exponĕre (Pușcariu 1636; Candrea-Dens., 1467; REW 3054; Popinceanu, ZRPh., LXIX, 236-66), cf. it. esporre, prov. esponer (calabr. spunere), v. fr. espondre, sp. exponer, port. expôr, alb. špuń „a învăța, a instrui” (Meyer 415; Philippide, II, 641). Uz general (ALR, I, 107). – Der. spus, adj. (zis); nespus, adj. (inexprimabil; adv., nemaipomenit, extraordinar); spusă, s. f. (zisă).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu spune
a pune (cuiva) strâmbe expr. a șicana, a face șicane cuiva. Vezi definitia »
atitudine verbală și non verbală de accentuare intenționată cu scop exclamativ și denunțiator, axată pe caracteristicile negative ale unei persoane, acțiuni, obiect, asupra acelor persoane, acțiuni, obiecte, care în aparență vor să demonstreze contrariul Vezi definitia »
EXPOZIȚIÚNE s. f. prima parte a unei opere literare, în care autorul face cunoscut subiectul, personajele, locul acțiunii etc. (< fr. exposition) Vezi definitia »
AFILIAȚIÚNE s.f. v. afiliație. Vezi definitia »
EXULTAȚIÚNE s.f. v. exultație. Vezi definitia »