Definita cuvantului emana
EMANÁ, emán, vb. I. 1. Tranz. A emite, a degaja, a împrăștia un gaz, vapori, un miros etc.; a exala. 2. Intranz. A proveni, a veni de la...; a izvorî, a-și avea originea. – Din fr. émaner, lat. emanare.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu emana
INTERACȚIONÁ vb. I. refl. A fi în raport de interacțiune; a se condiționa reciproc. [Pron. -ți-o-. / < interacți(une) + -ona]. Vezi definitia »
AVICENNA v. Ibn-Sina. Vezi definitia »
ÎNTONÁ vb. I. v. intona. Vezi definitia »
omul nostru din Havana expr. (livr.) persoană de încredere. Vezi definitia »
DEGLUTINÁ vb. I. intr., refl. (Lingv.; despre elementele unui cuvânt) A (se) separa. [< fr. déglutiner]. Vezi definitia »