Definita cuvantului stană
stánă (-ne), s. f. – Bloc de piatră, bolovan, stîncă. – Var. stan, Trans. stean, megl. steană. Sl. stanŭ „ședere; oprire”, participiul lui stati „a fi” (Tiktin; Candrea) probabil confundat cu sl. stēna „zid”, cf. slov. stêna „stîncă”, cr. stina „stîncă”, bg. stĕna „perete” (Cihac, II, 360; Conev 39; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46). Este dubletul lui stan (var. stean), s. n. (partea superioară a iei), din sl. (bg., sb., slov., pol., rus.) stan; și poate de la stînă. – Der. staniște, s. f. (ocol, țarc; cantonament, tabără), din sl. stanište; stănog (var. stanog), s. n. (barieră care separă doi cai în grajd), din rus. stanokŭ (Candrea). Stei, s. m. (colț de stîncă), var. sten în Trans. de S, este același cuvînt ca stean, în var. sa sb. stenje.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stană
MICÉLĂ s.f. Grup de molecule care se formează în substanțele coloidale și în soluțiile lor. [Var. micel s.n. / < fr. micelle]. Vezi definitia »
ARTERIOSCLERÓZĂ s. f. Boală caracterizată prin îngroșarea și sclerozarea pereților arterelor. [Pr.: -ri-o-] – Din fr. artériosclérose. Vezi definitia »
PGHIUSTRĂ, pghiustre 1. Cea mai deasă ĩntalnită valoare a unei serii de numere aleatorii Vezi definitia »
godínă (godíne), s. f. – 1. (Munt.) Dovleac. – 2. (Trans.) Ciumăfaie, Datura stramonium. Origine incertă. După Cihac, II, 501, din mag. görög dinnye „pepene turcesc”, a cărui der. pare dificilă. Vezi definitia »
PERLICULTÚRĂ s. f. cultură de scoici cu scopul de a obține perle artificiale. (< perlă + -cultură2) Vezi definitia »