SUBSTÁNȚĂ s.f. 1. Denumire generică dată corpurilor cu compoziție și structură chimică omogenă. ♦ Materie. 2. Categorie filozofică care desemnează esența comună și stabilă a tuturor lucrurilor, precum și ceea ce există de sine stătător. ♦ Substratul permanent al tuturor transformărilor. 3. (Fig.) Partea fundamentală, constitutivă a unui lucru: esență, esențial. [< fr. substance, cf. lat. substantia]. Vezi definitia »

FACTÚRĂ¹ s.f. Fel particular în care este făcut un lucru; structură, constituție (psihică, morală etc.). ♦ Felul în care este alcătuită o operă artistică. [< fr. facture, cf. lat. factura – fel de a face ceva]. Vezi definitia »

PREPONDERÁNȚĂ s.f. v. preponderență. Vezi definitia »

ACETÓNĂ, acetone, s. f. Lichid incolor, volatil, inflamabil, folosit ca solvent în industrie. – Din fr. acétone. Vezi definitia »

TURNÁNTĂ s.f. 1. Mișcare circulară, înconjur, rotire. ♦ Loc unde cotește un drum, o pistă sportivă; cotitură. 2. Mică bibliotecă care se învârtește în jurul unui ax central. // adj. Scenă turnantă = scenă rotativă care permite schimbarea rapidă a decorului; ușă turnantă = ușă formată din mai multe aripi, care se rotesc în jurul unui ax vertical central. [< fr. tournante]. Vezi definitia »