Definita cuvantului stareț
stáreț (-ți), s. m. – Superior al unei mănăstiri de călugări. – Var. stariț. Sl. starĭcĭ „bătrîn” (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 362; Conev 109). – Der. stariță (var. stareță), s. f. (călugăriță care conduce o mănăstire), din sl. starica „bătrînă”; stăreție, s. f. (locuința starețului; funcție de stareț); staroste, s. m. (conducător, șef al unei bresle; primar, guvernator al unui oraș; pețitor), din sl. (pol.) starosta „bătrîn”; stărostesc, adj. (de staroste); stărosti, vb. (înv., a exercita funcția de staroste; a peți); stărostie, s. f. (calitatea de staroste sau de pețitor); stărostit, s. n. (pețit).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stareț
răzvrắț, răzvrețe, s.n. (înv.) răzvrătire, răscoală. Vezi definitia »
MĂGĂRÉȚ1, măgăreți, s. m. (Rar) Măgar (2). – Din măgar + suf. -eț. Vezi definitia »
FLECUȘTÉȚ, flecuștețe, s. n. Diminutiv al lui fleac1; fleculeț. – Din fleac1. Vezi definitia »
păuníț, păuníți, s.m. (reg.) păunaș. Vezi definitia »
RÂNDULÉȚ, rândulețe, s. n. Diminutiv al lui rând. – Rând + suf. -uleț. Vezi definitia »