Definita cuvantului stăura
stăurá (-r, át), vb. (Trans.) A privi cu teamă sau cu mirare, a se minuna. Origine necunoscută. Ar putea fi cuvînt identic cu a astăura, vb. (Banat, a pîndi, a urmări), pe care DAR îl derivă de la staur „grajd”, presupunînd că înseamnă „a urmări din grajd”, ipoteză greu de admis. Poate în loc de sgăura ‹ sgău, cf. sgîi.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stăura
mizerá, mizeréz, vb. I (reg.) a trăi în mizerie. Vezi definitia »
AUTOADMINISTRÁ vb. refl. a se administra prin mijloace proprii. (< auto1- + administra) Vezi definitia »
pișcurá1, píșcur și pișcuréz, vb. I (reg.) 1. a pișca, a ciupi, a pițiga. 2. a toarce neuniform (cu porțiuni mai groase și mai subțiri). 3. (refl.; despre haine, stofe) a se roade, a se găuri ușor, ici și colo. 4. (refl.; despre grâu) a rămăne nedezvoltat, pipernicit. 5. a căuta să înșele pe alții, a umbla cu șmecherii. 6. (despre băuturi alcoolice) a înțepa, a pișca. Vezi definitia »
GOÚRA s. f. Porumbel mare, purtând un moț ridicat, din Noua Guinee; porumbel evantai. -Din fr. Goura Vezi definitia »
ÎNFIRÁ, înfír, vb. I. Tranz. (Rar) 1. A coase sau a broda cu fir. 2. A depăna fire toarse. – În + fir. Vezi definitia »