Definita cuvantului stăvi
stăví (-vésc, ít), vb. refl. – 1. A se stabili, a se aciua. – 2. A rămîne cu ceva, a păstra, a conserva. – Var. astăvi. Sl. staviti (Cihac, II, 364; cf. Miklosich, Slaw. Elem., 46), cf. năstav, stative. – Der. stavăr, s. n. (înv., Mold., constanță, perseverență), pe care Hasdeu, Cuv. din Bătrîni, I, 303, îl considera de origine dacică și Tiktin, legat de lat. stabilis; stavă, s. f. (herghelie, islaz de cai, paradă, montă), din sl. stava „poziție, stat”; stăvar, s. m. (păzitor de cai); stavilă (megl. stăvilă), s. f. (baraj, stăvilar; obstacol, barieră), din sl. (bg.) stavilo (Conev 81); stăvilar, s. n. (baraj); stăvili, vb. (a pune stavile, a zăgăzui; a opri, a împiedica).
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stăvi
VIZAVÍ adv. peste drum, (față) în față; față de..., în raport cu... (< fr. vis-à-vis) Vezi definitia »
DESPOTCOVÍ, despotcovesc, vb. IV. Refl. (Despre cai) A-și pierde potcoavele. ♦ Tranz. A scoate unui animal potcoavele. – Des1- + potcovi. Vezi definitia »
AUTOSERVÍ vb. IV refl. A se servi singur. [< auto1- + servi, cf. fr. autoservir]. Vezi definitia »
OVI- elem. ov(o)-. Vezi definitia »
stârví, stârvésc, vb. IV (înv.) 1. a mortifica. 2. a trăi fără muncă. Vezi definitia »