SILUÉTĂ s. f. 1. imagine a unei ființe, a unui lucru etc. care se proiectează ca o umbră pe un fond luminos. ◊ desen reprezentând contururile unei ființe, ale unui lucru pe un fond deschis. ◊ desen din placaj sau carton pe care sunt fixate țintele la tir. ◊ element de decor reprezentând tufișuri, profiluri de case. 2. talie zveltă. ♦ (fam.) a face ~ = a deveni zvelt, a slăbi. (< fr. silhouette) Vezi definitia »

FĂZĂNÍȚĂ, făzănițe, s. f. Femela fazanului. – Fazan + suf. -iță. Vezi definitia »

BOTÁNICĂ (‹ fr. {i}) s. f. Ramură a biologiei care se ocupă cu studiul plantelor, cercetînd structura, activitatea vitală și dezvoltarea lor, relații cu mediul, repartizarea lor în spațiu și timp, clasificarea, originea și evoluția lor. Primele consemnări cunoscute despre plante datează din timpul lui Teofrast (c. 372-287 î. Hr.) și Discoride (sec. 1 î. Hr.). Datorită descoperirii microscopului (sec. 17) și dezvoltării metodei experimentale, b. marchează un salt calitativ; în cadrul ei își delimitează aria de cercetare, separîndu-se, o serie de discipline: anatomia și fiziologia plantelor, citologia, geobotanica etc. Dintre cercetătorii români s-au remarcat stolnicul Constantin Cantacuzino (a alcătuit cea mai veche hartă geobotanică de la noi), Tr. Săvulescu, I. Prodan, D. Brândză, A. Borza, E. Pop, E.I. Nyárády. Vezi definitia »

TÂRȘÂITÚRĂ, târșâituri, s. f. Târșâit¹. [Pr.: -șâ-i-. – Var.: (reg.) târșâitúră s. f.] – Târșâi + suf. -tură. Vezi definitia »

FRIZERÍȚĂ s. f. femeie frizer. (< frizer + -iță) Vezi definitia »