Definita cuvantului stei
stéi (-ie), adj. – Breaz, cu pată albă în frunte. Origine incertă. Ar putea fi un lat. *stēlleius (Diculescu 176) sau *stēlleus (Graur, GS, VI, 335). Mai probabil direct de la stea, chiar dacă Tiktin găsește der. surprinzătoare; trebuie să se pornească de la stei, pl. lui *stel, cu suf. dim.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stei
ȘFEI, șfei, s. m. (Iht.) Boarță. – Et. nec. Vezi definitia »
BERINDEI, Dan (n. 1923, București), publicist și istoric român. M. coresp. al Acad. (1991). Specialist în istoria modernă a României („Aspecte militare ale răscoalei populare din 1821”, „L’Union des Principautés Roumaines”, „L’Anée révolutionnaire 1821 dans les Pays Roumaines”). Acad. (1992). Vezi definitia »
OVRÉI, ovrei, s. m. (Înv. și reg.) Evreu. [Var.: ovréu s. m.] – Din ngr. ovriós. Vezi definitia »
PORTCHÉI s. n. etui de piele cu un inel de metal în care se păstrează cheile. (după fr. porte-clefs) Vezi definitia »
BALTA BRĂILEI, luncă joasă (6-10 m alt.) hidroamenajată a Dunării, cuprinsă între Dunărea Veche la E și Brațul Cremenea (respectiv Pasca) la V, inițial o alternanță de mlaștini, gîrle, lacuri și grinduri ferite de inundații, pe alocuri cu stufăriș ori cu păduri de plop și salcie, cu unele canale navigabile (Filipoiu). După îndiguirea și scoaterea de sub inundații, acest ostrov de 60 km lungime, 20 km lățime și c. 96.000 ha se cultivă în cea mai mare parte cu cereale; a fost impropriu denumit „Insula Mare a Brăilei” (nefiind o insulă în înțelesul geografic). Vezi definitia »