ARC s. n. 1. armă (primitivă) de aruncat săgeți. ◊ tot ceea ce are forma unui arc (1). 2. (mat.) porțiune dintr-o linie curbă, dintr-un cerc. 3. element de arhitectură în formă arcuită, care leagă între ele două ziduri, două coloane etc. ♦ ~ de triumf = monument în formă de portic arcuit ridicat în amintirea sau pentru comemorarea unui eveniment; ~-butant = construcție în formă de semiarc, în exteriorul unui edificiu pentru a neutraliza împingerea boltelor gotice; ~-rampant = arc cu reazemele denivelate. 4. ~ voltaic = descărcare electrică între doi electrozi prin care circulă un curent de mare intensitate. 5. organ de mașină, din oțeluri aliate, destinat legăturii elastice între două piese. 6. ~ reflex = ansamblu de elemente nervoase care asigură realizarea reflexelor. (< lat. arcus, fr. arc) Vezi definitia »

CLARC s.n. Gaz de luptă iritant, care provoacă strănutul. [Cf. Clark – inventatorul acestui gaz]. Vezi definitia »

Porc,urgalçorijent,repetent,gras, Vezi definitia »

ZOOPÁRC, zooparcuri, s. n. Grădină zoologică. – Din germ. Zoopark. Vezi definitia »

CONTRAÁRC s. n. curbură în sens longitudinal a unei nave, ca urmare a ridicării prorei și pupei aflate pe creste de val. (< fr. contre-arc) Vezi definitia »