ștérge (-g, -rs), vb. – 1. A curăța, a usca, a zvînta. – 2. A curăța de praf, a freca, a scutura. – 3. A rade, a tăia, a bara, a anula. – 4. A elimina, a distruge, a anihila. – 5. A fura, a șterpeli. – 6. A face să dispară din minte, din amintire. – 7. (Cu pron. o) A pleca repede, a ieși în grabă. – 8. A atinge ușor, a linge. – Mr. aștergu, aștersu, aștergere, megl. șterg(iri). Lat. extĕrgĕre (Pușcariu 1643; REW 3088), cf. prov. esterzer, v. fr. esterdre, cat. estargir, sp. estarcir; probabil confundat cu abstergere. – Der. ștergar, s. n. (prosop, șervet; batistă, batic); ștergător, adj. (care șterge); ștergătoare, s. f. (cîrpă); ștergură, s. f. (Trans., prosop); cf. mînăștergură; șters, adj. (curățat, frecat, ras; decolorat; ros; uitat); neșters, adj. (neuitat); ștersătură (var. ștersură), s. f. (pasaj scris și șters).

Sursa: DER