Definita cuvantului stih
stih (stihuri), s. n. – 1. Vers. – 2. Verset. – 3. Poezie. – Mr. stih. Mgr. στίχος (Roesler 576; Murnu 53; cf. Vasmer, Gr., 137), cf. sl. stichŭ. – Der. stihoavnă, s. f. (cîntare bisericească la sfîrșitul vecerniei) din sl. stichovĭna; stihui, vb. (a compune versuri, a versifica); stihuitor, s. m. (versificator); stihiră, s. f. (cîntare la slujba de dimineață), din mgr. στιχηρόν; stihotvoreț, s. m. (înv., poet), din rus. stichotvorec.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu stih
ACROSTÍH, -uri s.n. Poezie sau strofă în care literele inițiale ale versurilor alcătuiesc un cuvânt sau o propoziție -Din ngr. AkrĂï Vezi definitia »
poríh, poríhuri, s.n. (reg.) 1. prag alcătuit din bușteni puși de-a curmezișul unei ape curgătoare. 2. porțiune de drum forestier cu lemne puse de-a curmezișul, pentru a se ușura transportul buștenilor la vale. Vezi definitia »
EMISTÍH s.n. Fiecare dintre cele două jumătăți de vers despărțite prin cezură. [Var. hemistih s.n. / < fr. hémistiche, cf. gr. hemi – jumătate, stichos – vers]. Vezi definitia »
ȘTIH s.n. (Text.) Împunsătură cu acul sau cu un alt instrument. [< germ. Stich]. Vezi definitia »
octoíh (octoíhuri), s. n. – Culegere de imnuri care conține cîntece scrise în cele opt tonuri ale muzicii orientale. Mgr. ỏϰτώηχος, parțial prin intermediul sl. oktoiku, cf. Vasmer, Gr., 104. Vezi definitia »